Legea privind regimul juridic al adoptiei, legea nr. 273/2004 republicata 2009
Legea adoptiei
Capitolul I
Dispoziţii generale
Art. 1. – (1) Prezenta lege reglementeaza institutia juridica a adoptiei.
(2) In scopul supravegherii si sprijinirii actiunilor de protectie a drepturilor copilului prin adoptie si al realizarii cooperarii internationale in domeniul adoptiei se infiinteaza Oficiul Roman pentru Adoptii, organ de specialitate al administratiei publice centrale, denumit in continuare oficiu. Acesta este desemnat să aducă la îndeplinire obligaţiile ce sunt impuse statului român in materia adoptiei prin conventiile si tratatele internationale la care Romania este parte.
(3) Organizarea şi funcţionarea oficiului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Art. 2.- (1) Adopţia este instituţia juridică prin care se stabileşte filiaţia între cel care adoptă şi copil, precum şi rudenia între copil şi rudele adoptatorului.
(2) Adopţia reprezintă o masură specială de protecţie a copilului lipsit in mod permanent sau temporar de mediul sau familial sau care in care in interesul sau superior nu poate ramane in acest mediu.
Art. 3.- Autoritatile sau institutiile care intervin in orice mod in toate etapele procesului de adoptie sunt obligate să respecte următoarele principii:
a) principiul intereselor superioare ale copilului;
b) principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial;
c) principiul continuităţii în educarea copilului, ţinând seama de originea sa etnică, religioasă şi lingvistică;
d) principiul informării copilului în raport cu vârsta şi gradul său de înţelegere;
e) principiul subsidiarităţii adopţiei internaţionale faţă de adopţia internă şi faţă de orice altă măsură de protecţie care asigură îngrijirea corespunzătoare a copilului în ţara;
f) principiul celerităţii oricarei decizii referitoare la copil;
Art. 4. – Pe tot parcursul procesului de adoptie, directia pentru protectia drepturilor copilului, denumita in continuare directie, este obligata sa ofere copilului informaţii şi explicaţii clare, potrivit vârstei şi gradului său de maturitate, referitoare la etapele şi durata procesului de adopţie, la efectele acesteia, precum şi la persoana sau familia adoptatoare şi rudele acesteia.
Capitolul II
Condiţiile încuviinţării adopţiei
Art. 5. – (1) Adoptia va fi incuviintata numai daca aceasta este in interesul superior al copilului.
(2) Copilul poate fi adoptat până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu.
(3) Copilul poate fi adoptat numai de catre o persoana denumita in continuare adoptator sau, simultan ori succesiv, de catre doua persoane unite prin casatorie, denumite in continuare familie adoptatoare.
(4) Persoana care a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu poate fi adoptată numai de către adoptatorul sau familia adoptatoare care a crescut-o in timpul minoritatii sale.
Art. 6. – (1) Adopţia între fraţi este interzisă.
(2) Adopţia a doi soţi de către acelasi adoptator sau familie adoptatoare este interzisă.
Art. 7. – (1) Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să-l adopte.
(2) Pentru motive temeinice, instanţa judecătorească poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă dintre adoptat şi adoptatori este mai mică de 18 ani.
Art. 8 Adoptia va fi incuviintata daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) consimtamantul parintilor copilului care urmeaza sa fie adoptat a fost exprimat in forma autentica si a ramas irevocabil;
b) consimţământul celui care adoptă a fost exprimat in forma autentica; dacă persoana care doreşte să adopte este căsătorită este necesar şi consimţământul celuilalt soţ cu excepţia cazurilor în care acesta este în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa;
c) consimţământul copilului care a implinit varsta de 10 ani a fost exprimat in fata instantei;
d) hotărârea judecătorească de constatare a încetarii exercitiului drepturilor părinteşti a ramas definitiva si irevocabila;
e) adoptatorul sau familia adoptatoare au fost atestate in conditiile prezentei legi;
f) avizul favorabil al directiei a fost eliberat.
Art. 9. – (1) Consimţământul la adopţie trebuie să fie exprimat de către părinţii copilului.
(2) Dacă unul dintre părinţi este decedat, necunoscut, declarat judecatoreste mort sau disparut, pus sub interdicţie, decăzut din drepturile părinteşti, sau, din orice împrejurare, în neputinţă de a-şi manifesta voinţa, consimţământul celuilalt părinte este îndestulator.
(3) Dacă ambii părinţi ai copilului sunt decedaţi, necunoscuti, declaraţi judecătoreşte morţi sau disparuti, pusi sub interdictie, decăzuţi din drepturile părinteşti sau se află în orice situaţie care determină imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa consimţământul prevăzut la alin. (1) nu este necesar.
(4) În cazul adopţiei prevăzute la art. 5 alin. (4), consimţămintul părinţilor nu este necesar.
Art. 10. – (1) Părinţii copilului trebuie să îşi dea consimţământul la adopţie în mod liber şi în cunoştinţă de cauză. Directia este obligata sa asigure consilierea si informarea parintilor inaintea exprimării consimţământului de catre acestia.
(2) Consimţământul trebuie să fie dat necondiţionat şi în urma unei informări corespunzătoare asupra consecinţelor sale, în special asupra încetării ca urmare a încuviinţării adopţiei, a legăturilor de rudenie între copil şi familia în care s-a născut.
(3) Consimţământul nu este valabil când este afectat de eroare, violenţă, dol sau când este exprimat ca urmare a unor promisiuni de bani, bunuri, servicii sau alte foloase necuvenite.
(4) Consimţământul la adopţie trebuie să fie exprimat in forma autentica. Declaratia autentificata de consimtamant la adoptie trebuie sa prevada daca parintele a fost informat si consiliat in conditiile alin. 1 si 2.
Art. 11. – (1) Consimţământul părinţilor copilului la adopţie poate fi exprimat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la naşterea copilului.
(2) Parintele poate revoca consimţământul în termen de 45 de zile de la data înscrisului autentic prin care el a fost exprimat.
(3) In termen de 15 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), directia este obligata sa solicite instanţei pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de constatare a încetarii exercitiului drepturilor părinteşti.
Art. 12. – (1) Consimtamantul adoptatorului sau familiei adoptatoare va fi exprimat la expirarea perioadei pentru care copilul i-a fost incredintat in vederea adoptiei.
(2) Consimtamantul la adoptie trebuie sa fie exprimat in forma autentica. Declaratia autentificata de consimtamant trebuie sa prevada ca adoptatorul a luat la cunostinta de starea de sanatate a copilului.
(3) Dispozitile art.10 alin. 3 se aplica in mod corespunzator.
Art. 13. Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare dezvoltării depline şi armonioase a personalităţii copilului, adresand in acest sens o cerere directiei competente.
Art. 14. – (1) Evaluarea garantiilor morale si a condiţiilor materiale pe care adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să le îndeplinească se va face de către directia de la domiciliul acestora, ţinând seama de:
a) personalitatea, starea sănătăţii şi situaţia economică a adoptatorului/familiei adoptatoare, viaţa sa familială, condiţiile de locuit, aptitudinea sa de educare a copilului;
b) motivele pentru care adoptatorul/familia adoptatoare doreşte să adopte copilul;
c) motivele pentru care, in cazul in care numai unul dintre cei doi soti solicita sa adopte un copil, celalalt sot nu se asociaza la cerere;
d) impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta;
e) religia adoptatorului.
(2) Pe baza rezultatelor evaluarii mentionate la alin. (1), directia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare, in termen de cel mult 3 luni de la data depunerii cererii, decide daca acestia sunt sau nu apti sa adopte. In cazul unui rezultat favorabil al evaluarii, directia elibereaza atestatul de familie sau persoana apta sa adopte, denumit in continuare atestat.
(3) Atestatul emis de directie este valabil pentru o perioadă de un an. Valabilitatea acestui atestat poate fi prelungită anual cu condiţia respectării aceloraşi condiţii prevăzute la alin. (1).
Art. 15. – (1) Dupa eliberarea atestatului, directia este obligata sa asigure pentru adoptator sau familia adoptatoare pregatirea necesara pentru a-si asuma in mod corespunzator rolul de parinte.
(2) Pregatirea mentionata la aliniatul precedent este obligatorie pentru adoptatorul sau familia adoptatoare care urmeaza sa primeasca un copil in incredintare in vederea adoptiei.
Capitolul III
Procedura adopţiei interne
Art. 16. – In cazul adoptiei interne, adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să aibă domiciliul în România.
Art. 17. – (1) Dacă planul individualizat de îngrijire pentru copil are ca finalitate adopţia internă, directia va sesiza, in termen de 30 de zile, instanţa competenta pentru pronunţarea unei hotărâri de constatare a încetarii exercitiului drepturilor parinteşti.
(2) Directia poate înainta instanţei acţiunea de constatare a încetarii exercitiului drepturilor părinteşti numai dupa notificarea părinţilor copilului asupra intenţiei sale.
Art. 18 – (1) Cererea de constatare a încetarii exercitiului drepturilor parinteşti se soluţionează cu celeritate.
(2) Citarea părinţilor şi a directiei este obligatorie.
(3) Instanţa admite cererea de constatare a încetarii exercitiului drepturilor părinteşti numai dacă directia a efectuat toate demersurile necesare pentru mentinerea sau reintegrarea copilului in familia naturala sau largita .
(4) Odata cu rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei judecătoreşti copilul este considerat adoptabil, iar drepturile parinteşti se exercită de către directie.
Art. 19. – În interesul superior al copilului, instanţa poate decide redarea exerciţiului drepturilor părinteşti sau transferul acestora către un membru al familiei lărgite, la cererea acestora, numai în cazul în care copilul nu a fost încredinţat în vederea adopţiei în termen de 1 an de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii de constatare a încetarii exercitiului drepturilor părinteşti.
Art. 20. – (1) La nivel national se organizeaza o evidenta cu privire la copiii adoptabili, a adoptatorilor sau familiilor adoptatoare, precum si a adoptiilor incuviintate.
(2) Oficiul are obligatia organizarii evidentei prevazute la alin. (1), întocmind în acest sens un Registru Naţional pentru Adopţii.
Art. 21. – (1) Directia transmite oficiului toate informaţiile cu privire la fiecare copil adoptabil, în termen de 5 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de constatare a încetarii exercitiului drepturilor părinteşti.
(2) De asemenea, directia transmite oficiului toate informatiile cu privire la persoanele sau familiile pentru care s-a emis atestatul prevăzuta la art.14 alin. (2), în termen de 5 zile de la emiterea acesteia.
Art.22. – (1) După comunicarea informaţiilor prevăzute la art.21 alin.(1), directia efectuează, în termen de 45 de zile, demersurile necesare identificării în raza sa teritorială, a celei mai potrivite persoane sau familii pentru copil, analizand cu prioritate posibilitatea incredintarii acestuia in vederea adoptiei catre o ruda pana la gradul IV inclusiv, asistentul maternal profesionist la care se afla copilul sau alta persoana/familie la care copilul este plasat.
(2) Daca nu exista solicitari din partea persoanelor/familiilor prevazute la alin. (1) ca avand prioritate, directia efectueaza demersurile de identificare ale unei persoane sau familii potrivite pentru copil dintre cele prevazute la art. 21 alin. (2).
(3) Dacă în termenul prevăzut la alin. (1), directia nu a identificat o persoana sau familie adoptivă cu domiciliul situat în raza sa teritorială, aceasta solicită oficiului recomandarea unui numar de 5 persoane sau familii înscrise în Registrul Naţional pentru Adopţii, care le va transmite de îndată.
(4) În situaţia în care nici una din cele 5 persoane sau familii nu este potrivită, directia solicită oficiului recomandarea altor 5 persoane sau familii aflate în evidenţa sa.
Art. 23. – (1) Directia de la domiciliul copilului verifică si constată compatibilitatea acestuia cu o persoană sau familie care doreşte să adopte şi în situaţia în care constată că această alegere corespunde interesului superior copilului, decide încredinţarea acestuia în vederea adopţiei. Se va notifica despre aceasta oficiul în vederea efectuării menţiunilor necesare.
(2) Determinarea compatibilităţii se realizează ţinând seama în mod obligatoriu de caracteristicile şi nevoile copilului, dorinţele şi opiniile exprimate de acesta. Interesul superior al copilului trebuie luat în considerare cu prioritate.
(3) Incredintarea in vederea adoptiei se dispune de catre directia de la domiciliul copilului pentru o perioada de cel putin trei luni.
Art. 24. – (1) Directia ia măsurile necesare pentru ca fraţii să fie încredinţaţi împreună.
(2) Încredinţarea separată a fraţilor în vederea adopţiei se poate face doar în situaţii excepţionale şi numai dacă acest lucru este în interesul lor.
Art. 25. – Încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară în cazul în care copilul este rudă până la gradul IV inclusiv cu persoana care doreşte să-l adopte, precum si in cazul in care unul dintre soti adopta copilul celuilalt sot. În această situaţie persoana care doreşte să adopte poate solicita încuviinţarea adopţiei direct instanţei judecătoreşti în condiţiile prezentei legi, dar nu mai tarziu de data încredinţării copilului în vederea adopţiei unei alte persoane sau familii.
Art. 26. – (1) Pe durata încredinţării copilului în vederea adopţiei, exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana copilului se exercită de către persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat.
(2) Dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de către directia competentă care îl poate delega persoanei sau familiei la care a fost încredinţat.
Art. 27. – (1) În perioada încredinţării copilului in vederea adopţiei, directia va urmari evoluţia copilului şi a relatiilor dintre acesta şi persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat, intocmind in acest sens rapoarte bilunare.
(2) La sfârşitul perioadei de încredinţare directia dispune cu privire la avizarea sau neavizarea adopţiei. Eliberarea avizului prelungeşte de drept perioada pentru care copilul a fost incredinţat in vederea adopţiei până la încuviinţarea sau respingerea de către instanţa judecătorească a cererii privind adopţia.
Art. 28. – (1)Încuviinţarea adopţiei este de competenţa instanţelor judecătoreşti.
(2)Instanţa judecătorească nu va încuviinţa adopţia decât dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia corespunde interesului superior al copilului.
(3) Cererea de încuviinţare a adopţiei se formulează de către adoptatorul sau, dupa caz, familia adoptatoare pentru care s-a emis avizul prevăzut la art. 27 alin. (2) si va fi insotita de urmatoarele acte:
a) certificatul de nastere al copilului in copie legalizata;
b) certificatul medical privind starea de sanatate a copilului;
c) hotararea judecatoreasca de constatare a incetarii exercitiului drepturilor parintesti;
d) atestatul adoptatorului sau familiei adoptatoare;
e) dispozitia de incredintare in vederea adoptiei;
f) avizul favorabil la adoptie;
g) certificatele de nastere ale adoptatorului sau familiei adoptatoare in copie legalizata;
h) certificatul de casatorie al adoptatorului sau familiei adoptatoare in copie legalizata;
i) cazier judiciar al adoptatorului;
j) certificat medical privind starea de sanatate a adoptatorului;
k) documentele doveditoare cu privire la situatiile prevazute la art. 9 alin. (2) si (3).
Art. 29. – (1) Cauzele privitoare la incuviinţarea adopţiei se judecă în prima instanţă de tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul copilului.
(2) Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă, potrivit alin.(1), se judecă de Tribunalul Bucureşti.
(3) Hotărârile pronunţate în cauzele având ca obiect încuviinţarea adopţiei sunt supuse recursului. Instanţa competentă să judece recursul este curtea de apel.
Art.30. – Cererile privitoare la încuviinţarea adopţiei sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Art.31. – (1) Instanţa soluţionează cererea pentru încuviinţarea adopţiei în camera de consiliu, în complet constituit din doi judecatori. Cauzele referitoare la încuviinţarea adopţiei se judecă de judecatori special desemnaţi de ministrul justitiei.
(2) Judecarea cererii se face cu citarea directiei care îl reprezintă pe copil, a persoanei sau familiei adoptatoare şi cu participarea obligatorie a procurorului. Adoptatorul sau familia adoptatoare poate fi reprezentată de către un avocat al cărui onorariu va fi stabilit şi achitat de către Oficiu.
(3) Instanţa poate administra orice probe admise de lege.
(4) Consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este cerut in instanţă.
Art. 32 (1) Directia de la domiciliul copilului va urmari si va intocmi rapoarte trimestriale cu privire la evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si parintii sai adoptivi cel putin doi ani dupa incuviintarea adoptiei.
(2) Directia de la domiciliul copilului are obligatia sa asigure parintilor adoptivi servicii post-adoptie.
Capitolul IV
Procedura adopţiei internaţionale
Art. 33. – (1) În sensul prezentei legi, adopţia internaţională are efectele prevazute la art. 2 si presupune deplasarea copilului pe teritoriul altui stat, în urma încuviinţării adopţiei de către instanţa judecătorească.
(2) Adoptia internationala intervine la cererea formulata de catre o persoana sau familie care nu are domiciliul in Romania.
(3) Adopţia internaţională poate fi încuviinţată numai in situaţia in care nu s-a putut realiza adopţia internă şi dacă nu a fost posibilă luarea unei măsuri de protecţie care să asigure îngrijirea corespunzătoare nevoilor copilului în Romania.
Art. 34. – Oficiul este autoritatea centrală română abilitata să asigure respectarea tuturor obligaţiilor ce revin statului roman in domeniul adoptiei internationale asumate de acesta prin Legea nr. 84/1994 pentru ratificarea Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, denumită în continuare Convenţia de la Haga.
Art. 35. – (1) Cererile persoanelor sau familiilor care au domiciliul pe teritoriul altui stat şi care doresc să adopte un copil din România sunt transmise oficiului prin intermediul autorităţii centrale competente din statul respectiv sau a organizaţiilor sale acreditate.
(2) În cazul statelor care nu sunt semnatare ale convenţiei de la Haga, organizaţiile acreditate ale acestora trebuie să fie autorizate şi de oficiu, în conformitate cu standardele elaborate de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului si aprobate prin hotarare a Guvernului .
Art. 36. – Cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare va fi primita numai daca autorităţile centrale competente din statele respective sau organizaţiile sale acreditate sau autorizate in condiţiile legii atesta că:
(a) adoptatorul sau familia adoptatoare indeplinesc conditiile de eligibilitate si sunt apti sa adopte în conformitate cu legislaţia în domeniul adopţiei din statul în care aceştia îşi au domiciliul;
(b) adoptatorul sau familia adoptatoare au beneficiat de consilierea necesară în vederea adopţiei;
(c) sunt asigurate servicii post-adopţie pentru copil şi familie.
Art.37. – (1) Cererile transmise oficiului vor fi însoţite de următoarele documente:
(a) un raport cuprinzând informaţii cu privire la identitatea persoanelor care doresc să adopte, capacitatea legala şi aptitudinea lor de a adopta, situaţia lor personală, familială,materiala si medicală, mediul social, motivele care îi determină să adopte un copil din România, precum şi cu privire la copiii pe care ar putea să-i primească spre adopţie; concluziile raportului vor fi susţinute prin documentele eliberate de autorităţile competente din statul respectiv;
(b) certificatele de naştere şi căsătorie ale persoanelor care doresc să adopte, în copie legalizată, precum si cazierele lor judiciare;
(c) raport medical întocmit separat pentru fiecare adoptator ;
(d) un act, eliberat de autorităţile prevăzute la art. 35 alin. (1) şi (2), din care să rezulte că există garanţia că adoptatul să intre şi să locuiască în statul străin, cât şi pentru urmărirea evoluţiei lui dupa adopţie pe o perioadă de minim doi ani;
(2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a), c) şi d) vor fi prezentate în original şi insoţite de traducerea autentificată în limba romana.
Art. 38. – În vederea încuviinţării adopţiei internaţionale, directia de la domiciliul copilului atesta prin dispozitie respectarea prevederilor art. 33 alin. (3). Dispozitia se transmite oficiului, in termen de 5 zile de la emiterea ei, solicitându-se, totodată, recomandarea unor persoane sau familii cu domiciliul în străinătate care doresc să adopte. Dispozitia va fi insotita de un raport care sa cuprinda toate datele si informatiile relevante privitoare la copil.
Art. 39. – (1) La solicitarea directiei, oficiul recomandă acesteia, in termen de 15 zile, un număr de 5 persoane sau familii care doresc să adopte, aflate în evidenţa sa.
(2) Recomandarea acestor persoane sau familii se face ţinând seama in primul rand de ordinea înregistrării cererilor, precum şi de varsta, sexul si educaţia copilului, originea sa etnică, religioasă sau culturală, precum si de orice alte nevoi care sustin interesul superior al copilului .
Art. 40. – Directia selecteaza persoana sau familia care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 13, directorul acesteia emitand o dispozitie in acest sens.
Art. 41. – Directia notifică oficiului dispozitia cu privire la selectarea celor mai potriviţi părinţi adoptivi pentru copil, in termen de 5 zile de la emiterea sa.
Art. 42. – Oficiul notifică autorităţilor centrale competente sau organizaţiilor acreditate sau autorizate din statul părinţilor adoptivi selectarea acestora, in termen de cinci zile de la data primirii dispozitiei.
Art. 43 – Oficiul va solicita autoritatii centrale competente sau organizaţiei acreditate sau autorizate din statul primitor sa-i comunice urmatoarele:
a) acordul adoptatorului sau familiei adoptatoare cu privire la dispozitia prevazuta la art.40;
b) incuviintarea in scopul incredintarii copilului in vederea adoptiei, atunci când o asemenea incuviintare este cerută de legea statului respectiv;
c) este de acord ca procedura de adopţie să continue;
d) copilul este autorizat să intre şi să locuiască permanent in statul primitor.
Art. 44. – Pe baza informatiilor si documentelor mentionate la art. 43, oficiul transmite directiei competente, in termen de cinci zile, confirmarea selectarii adoptatorului sau familiei adoptatoare.
Art. 45. – (1) Persoana sau familia selectata are obligatia să se deplaseze în România pentru o perioadă de cel puţin 5 zile, pentru a-i fi prezentat copilul.
(2) Directia întocmeşte un raport care menţionează rezultatele şi modul în care s-a realizat activitatea prevăzuta la alin.(1) şi sesizeaza instanta judecatoreasca pentru incredintarea copilului in vederea adoptiei.
Art 46. – (1) Tribunalul in a carui raza teritoriala se afla domiciliul copilului se pronunta, dupa verificarea conditiilor prevazute la art. 43 si art. 45, asupra incredintarii copilului in vederea adoptiei la adoptatorul sau familia adoptatoare pentru o perioada de cel putin 3 luni.
(2) Prevederile art. 29 – 31 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Art. 47. – Copilul poate parasi teritoriul Romaniei impreuna cu adoptatorul sau familia adoptatoare numai dupa ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii prin care s-a dispus incredintarea.
Art. 48. – (1) Pe perioada incredintarii in vederea adoptiei, oficiul are obligatia de a urmari evolutia copilului, prin intermediul autoritatii centrale competente sau organizaţiei acreditate sau autorizate din statul primitor.
(2) In scopul indeplinirii obligatiei prevazute la alin. (1), oficiul trebuie sa solicite transmiterea de rapoarte bilunare autoritatii centrale competente sau organizatiei acreditate sau autorizate din statul primitor.
Art. 49. – In situatia in care mentinerea copilului incredintat la adoptatorul sau familia adoptatoare nu mai este in interesul sau superior, oficiul este obligat sa intreprinda toate demersurile pentru a asigura inapoierea acestuia in tara.
Art. 50. – (1) Daca la sfarsitul perioadei de incredintare se constata ca este in interesul copilul sa ramana la adoptator sau la familia adoptatoare, oficiul sesizeaza instanta judecatoreasca in vederea incuviintarii adoptiei.
(2) Cererea privind încuviinţarea adopţiei este transmisă după îndeplinirea procedurilor legale instanţei judecătoreşti competente, numai prin intermediul Oficiului.
(3) Prevederile art. 29 – 31 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Art. 51. – În cazul adopţiei internaţionale, oficiul va elibera un certificat care atestă că adopţia este conformă cu normele impuse de Convenţia de la Haga, pe care il va transmite instantei judecatoresti.
Art. 52. – Cererea de incuviintare a adoptiei trebuie sa fie insotita de documentele prevazute la art. 35-38, art. 40, art. 46, art. 48 alin. (2) si art. 51. Instanţa se va pronunţa asupra cererii de încuviinţare a adopţiei având în vedere si ca adoptatul să poată beneficia în ţara străină de garanţiile şi normele echivalente acelora existente în cazul unei adopţii naţionale.
Art. 53. – (1) Oficiul ia toate măsurile impuse de prevederile Convenţiei de la Haga în vederea prevenirii câştigurilor necuvenite, financiare sau de altă natură, ce ar putea fi realizate cu prilejul adopţiei şi descurajării oricăror practici contrare obiectivelor acestei convenţii.
(2) Oficiul stabileşte o taxa unică şi fixă pentru adopţia internaţională, determinată pe baza costurilor maxime aferente tuturor serviciilor necesare finalizării adopţiei. Plata oricărei alte sume care depaşeşte taxa stabilită este interzisă.
(3) Taxa este defalcată pe categorii de cheltuieli şi este adusă la cunoştinţă persoanei sau familiei adoptatoare.
(4) Plata taxei este efectuată prin transfer bancar în contul special deschis în acest scop de către oficiu .
Art. 54. – Oficiul are obligatia sa urmareasca evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si parintele sau parintii sai adoptivi cel putin doi ani dupa incuviintarea adoptiei, prin intermediul autoritatii centrale competente sau organizaţiei acreditate sau autorizate din statul primitor.
(2) In scopul indeplinirii obligatiei prevazute la alin. (1), oficiul trebuie sa solicite transmiterea de rapoarte trimestriale autoritatii centrale competente sau organizatiei acreditate sau autorizate din statul primitor.
Capitolul V
Efectele adopţiei
Art. 55. – (1) Adopţia produce efecte numai de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care a fost încuviinţată.
(2) Prin adopţie se stabilesc raporturi de rudenie între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi adoptator şi rudele acestuia, pe de altă parte.
(2) Raporturile de rudenie încetează între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii sai fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte. Cu toate acestea, impedimentul la căsătorie izvorât din rudenie se aplică între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi rudele fireşti ale acestuia, pe de altă parte.
Art. 56. – (1) Adoptatorul are faţă de copilul adoptat drepturile şi îndatoririle părintelui faţă de copilul său firesc.
(2) În cazul în care cel care adoptă este soţul părintelui firesc al adoptatului, drepturile şi îndatoririle părinteşti se exercită de către adoptator şi părintele firesc căsătorit cu acesta.
Art. 57. – (1) Copilul adoptat dobândeşte prin adopţie numele celui care adoptă.
(2) Dacă adopţia se face de către doi soţi ori de către soţul care adoptă pe copilul celuilalt soţ, iar soţii au nume comun, copilul adoptat va purta acest nume. În cazul în care soţii nu au nume de familie comun, ei sunt obligaţi să declare instanţei care încuviinţează adopţia, numele pe care acesta urmează să-l poarte.
(3) Pe baza hotărârii irevocabile de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent va întocmi, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti. Vechiul act de naştere se va păstra, menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.
Capitolul VI
Încetarea adopţiei
Art. 58. – (1)Adopţia încetează prin desfacere sau constatarea nulităţii.
(2) Cererile privitoare la nulitatea sau desfacerea adopţiei sunt supuse aceloraşi reguli de competenţă ca şi cele pentru încuviinţarea acesteia.
Art. 59. – (1) Adopţia se desface atunci când este în interesul superior al copilului.
(2) Adopţia poate fi desfacută la cererea copilului care a implinit 10 ani, a directiei de la domiciliul acestuia sau a oficiului sesizat de autoritatea centrală străină sau de organizaţia autorizată sau acreditată.
(3) Adoptatorul poate cere instanţei desfacerea adopţiei după ce adoptatul a devenit major, dacă acesta a săvârşit faţă de adoptator fapte grave contrare legii.
(4) Instanţa se pronuntă şi cu privire la numele copilului după desfacerea adopţiei. La încetarea adopţiei, adoptatul redobândeşte numele de familie avut înainte de încuviinţarea adopţiei. Cu toate acestea, la desfacerea adopţiei, pentru motive temeinice, instanţa va putea încuviinţa ca adoptatul să păstreze numele de familie dobândit prin adopţie.
(5) La desfacerea adopţiei, părinţii fireşti ai copilului redobândesc drepturile şi obligaţiile părinteşti, numai dacă nu se ia o altă măsură de protecţie a copilului, în condiţiile legii.
Art. 60. – Adopţia este lovită de nulitate, dacă a fost încheiată cu încălcarea condiţiilor prevăzute de lege.
Art. 61. – Hotărârile judecătoreşti privitoare la desfacerea sau anularea adopţiei nu sunt supuse apelului.
Capitol VII
Dispoziţii finale
Art. 62. – Donaţiile, sponsorizările precum şi orice alte daruri făcute de potenţialii părinţi adoptivi, persoanelor fizice din cadrul instituţiilor publice implicate în procesul de adopţie sunt interzise.
Art. 63. – (1) Fapta părintelui, a tutorelui, a ocrotitorului legal al copilului, a adoptatorului sau a oricarei alte persoane implicate in procesul de adoptie care pretinde, ofera sau primeste, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adopţiei copilului, se pedepseşte cu închisoare de la doi la şapte ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi fapta persoanei care în vederea obţinerii unui folos material necuvenit intermediază sau înlesneşte adoptarea unui copil.
Art. 64. – Cererile pentru incuviintarea adoptiei aflate pe rolul instantelor judecatoresti la data intrarii in vigoare a prezentei legi vor fi solutionate potrivit dispozitiilor legale in vigoare la data introducerii cererii.
Art. 65. – (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 90 de zile de la data publicării in Monitorul Oficial al României.
(2) Pe data intrării in vigoare a prezentei legi se abrogă prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 privind regimul juridic al adopţiei, aprobată prin Legea nr. 87/1998, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 121/2001 pentru suspendarea temporara a tuturor procedurilor referitoare la adoptile internationale, completata prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 161/2001, Hotararea Guvernului nr. 502/1997 privind organizarea şi funcţionarea Comitetului Roman pentru Adoptii; Hotararea Guvernului nr. 245/1997 privind criteriile de autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului prin adopţie, Hotararea Guvernului nr. 1315/2000 privind unele masuri pentru protectia copilului prin adoptie, precum si orice alte dispozitii contrare.
Art. 65. – In termen de 60 zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, partea inati, prin hotarare a Guvernului se vor aproba normele metodologice de aplicare a legii. .