PROCEDURA ADOPŢIEI INTERNAŢIONALE
Procedura de adopţie internaţională a unui copil cu reşedinţa obişnuită în România se derulează în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale.
Adopţia internaţională vizează adopţia în care adoptatorul sau familia adoptatoare(cetăţeni români cu reşedinţa stabilită în altă ţară) şi copilul ce urmează să fie adoptat (cetăţean român cu reşedinţa în România) au reşedinţa obişnuită în state diferite iar în urma încuviinţării adopţiei copilulul urmează să aibă aceeaşi reşedinţă obişnuită cu cea a adoptatorului.
1) CINE POATE ADOPTA INTERNAŢIONAL UNUL SAU MAI MULŢI COPII DIN ROMÂNIA?
Potrivit art.45 din Legea nr.273/2004 cu modificările şi completările ulterioare, republicată, precum şi cu modificările aduse prin Legea nr.233/2011 -act normativ care a intrat în vigoare la data de 7 aprilie 2012 adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate poate fi încuviinţată numai în următoarele situaţii:
a) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne;
b) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român;
c) adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului a cărui adopţie se solicită.
2) COSTURILE IMPUSE DE LEGEA ROMÂNĂ
Potrivit legii române nu sunt prevăzute niciun fel de taxe pentru a urma procedura de adopţie internaţională şi nici pentru cea internă.
3) VÂRSTA COPIILOR CE POT FI ADOPTAŢI INTERNAŢIONAL
Pentru respectarea principiului subsidiarităţii adopţiei internaţionale în raport cu cea internă, în demersurile de adopţie au prioritate persoanele/familiile cu reşedinţă obişnuită în România, motiv pentru care vârsta copiilor care vor fi eligibili pentru adopţia internaţională va fi de cel puţin 3 ani.
4) CONDIŢIE DE FOND IMPUSĂ DE LEGEA ROMÂNĂ
Înainte de încuviinţarea adopţiei internaţionale de către instanţa judecătorească, adoptatorul/adoptatorii au obligaţia de a se deplasa şi de a locui efectiv pe teritoriul României pentru o perioadă de minim 30 de zile, în scopul relaţionării cu copilul pe care urmează să îl adopte.
Relaţionarea copilului cu adoptatorul/ familia adoptatoare se realizează în sectorul/judetul de domiciliu al copilului, prin vizite şi întalniri atât la locuinţa copilului, în spaţii de joacă şi recreere precum şi în alte locaţii stabilite de responsabilul de caz, care să permită acomodarea şi interacţiunea dintre aceştia.
Numărul întâlnirilor dintre copil şi adoptatori este minim 8, dintre care cel putin 4 se vor desfăşura în prezenţa responsabilului de caz şi/sau psihologului.
5) LISTA DOCUMENTELOR NECESARE PT. ADOPŢIA INTERNAŢIONALĂ
La cererea de adopţie internaţională se anexează:
a) documentele care fac dovada identităţii şi cetăţeniei solicitantului, respectiv carte de identitate/buletin de identitate sau paşaport precum şi, după caz, certificat de cetăţenie;
b) declaraţie autentificată pe proprie răspundere, că nu sunt decăzuţi din drepturile părinteşti precum şi că nu au copil/copii in sistemul de protecţie;
c) actul de căsătorie şi acte de naştere în copie legalizată;
d) acte doveditoare privind gradul de rudenie cu copilul, daca este cazul;
e) caziere judiciare ale persoanelor care doresc să adopte şi dupa caz a soţului care nu se asociază la cererea de adopţie;
f) raport medical întocmit separat pentru fiecare adoptator conţinând rezultatul evaluării psihiatrice şi, după caz, raportul medical privind bolile psihice ale soţului care nu se asociază la cererea de adopţie;
g) raport care conţine informaţii cu privire la identitatea persoanelor care doresc să adopte, capacitatea şi aptitudinea lor de a adopta, situaţia lor personală, familială, materială şi medicală, mediul social, motivele care îi determină să adopte un copil din România;
h) documentul eliberat de autoritatea straină competentă care atestă că persoana/familia este aptă să adopte ;
i) documentul eliberat de autoritatea straină competentă din statul primitor care garantează că adoptatul poate intra şi locui permanent în statul primitor ;
j) documentul eliberat de autoritatea straină competentă sau organizaţia straină acreditată care atestă existenţa serviciilor postadopţie;
k) documentul eliberat de autoritatea straină competentă sau organizaţia straină acreditată din care să rezulte că se va asigura monitorizarea evoluţiei copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi parinţii săi adoptivi, pentru o perioadă de minim 2 ani de la incuviinţarea adopţiei prin transmiterea de rapoarte trimestriale;
l) documentul eliberat de autoritatea straină competentă sau organizaţia straină acreditată care atestă că adoptatul are faţă de adoptator şi rudele acestuia aceeaşi situaţie legală ca şi aceea a unui copil biologic al adoptatorului, respectiv, recunoaşterea adoptţiei cu efecte depline în statul primitor;
m) documentul eliberat de autoritatea straină competentă sau organizaţia straină acreditată care să evidenţieze că adoptatorii au beneficiat, în statul primitor, de consiliere necesară în vederea adopţiei.
Din cuprinsul documentelor eliberate de autoritaţile străine competente, anexate la cererea de adopţie, trebuie să rezulte expres numarul de copii, vârsta, după caz sexul şi eventualele nevoi speciale ale copilului la care adoptatorul/familia adoptatoare poate răspunde.
Documentele vor fi transmise în original sau copie legalizată însoţite de traducerea legalizată în limba română.
Toată documentaţia se transmite şi în fotocopie.
6) TRANSMITEREA DOCUMENTELOR CĂTRE INSTITUŢIA NOASTRĂ
Cererea de adopţie internaţională însoţită de documentele mai sus menţionate NU se comunică instituţiei noastre în mod direct de către potenţialii adoptatori sau de alte persoane mandatate ci, DE CĂTRE AUTORITATEA CENTRALĂ CU ATRIBUŢII ÎN MATERIA ADOPŢIEI INTERNAŢIONALE DIN STATUL DE PRIMIRE-(respectiv din statul în care solicitantul are reşedinţa obişnuită) sau prin intermediul organismelor private acreditate în statul străin (de primire) şi autorizate de Oficiul Român pentru Adopţii.
7) CUM SE DEMAREAZĂ PROCEDURA DE ADOPŢIE INTERNAŢIONALĂ
Persoana/familia (care indeplineşte condiţiile impuse de legea română-art.45 Legea nr.233/2012 şi, în cazul celor din Italia şi SUA, condiţiile impuse de legislaţia acestor state) cu reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat străin, semnatar al Convenţiei de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale urmează să se adreseze la autoritatea centrală cu atribuţii în materia adopţiei internaţionale din statul în care are reşedinţa obişnuită, pentru a obţine informaţii vizând derularea în concret a procedurii de adopţie internaţională şi apoi la serviciile sociale străine competente pentru realizarea demersurilor de evaluare în scopul obţinerii atestatului de persoană/familie aptă să adopte.
Lista autorităţilor centrale cu atribuţii în materia adopţiei internaţionale poate fi consultată pe site-ul Convenţiei de la Haga www.hcch.net).
În cazul celor cu reşedinţa obişnuită în SUA la o organizaţie acreditată (lista organizaţiilor acreditate poate fi consultată pe site-ul Convenţiei de la Haga www.hcch.net).
8) CUM SE SELECTEAZĂ ŞI CUM SE REALIZEAZĂ POTRIVIREA CU PERSOANA/ FAMILIA ADOPTATOARE
Procesul de selecţie are loc în urma analizei documentaţiei persoanei/familiei adoptatoare în raport cu nevoile copiilor eligibili pentru adopţia internaţională.
În cadrul acestui proces de selecţie, Oficiul Român pentru Adoptii transmite autorităţii centrale un raport cuprinzând informaţii asupra copilului, în care să fie evidenţiat istoricul personal şi medical, nivelul de dezvoltare a acestuia, particularităţile şi, după caz, nevoile speciale precum şi potenţialul de recuperare al copilului însoţit de traducerea autorizată într-o limbă de circulaţie internaţională.
Raportul se transmite însoţit de informaţii referitoare la statutul de copil adoptabil precum şi de fotografii recente ale acestuia.
Odată cu transmiterea raportului, autoritatea centrală este notificată cu privire la adoptatorul/familia adoptatoare selectată. Totodată este solicitat acordul adoptatorului/familiei adoptatoare referitor la selecţia realizată, precum şi acordul autorităţii centrale pentru continuarea procedurii de adopţie. Apoi autoritatea centrala straina il contacteaza pe adoptator, ii prezinta raportul si fotografiile si ii solicita acordul referitor la selecţia realizată si il comunica instituiei noastre. Daca este dat acest acord, urmeaza deplasarea in Romania pentru a locui 30 de zile, perioada in care adoptatorul /familia adoptatoare relationeaza cu copilul, in conditiile expuse la pct.4. La incheierea acestei perioade, daca evolutia relatiilor dintre ei este favorabila, se sesizeaza instanta judecatoreasca romana pt incuviintarea adoptiei.
9) ÎNCUVIINŢAREA ADOPŢIEI INTERNAŢIONALE
Adopţia se finalizează în România, instanţa judecatorească română încuviinţează adopţia, apoi se emite un nou certificat de naştere pentru copil (în care adoptatorii vor fi trecuţi la rubrica “părinţi” ai copilul); apoi se emite paşaport pentru copil.
După rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei, părintele adoptator/familia adoptatoare trebuie să solicite instituţiei noastre CERTIFICATUL DE CONFORMITATE CU CONVENŢIA DE LA HAGA-document în baza căruia adopţia e recunoscută automat în toate statele semnatare ale Conventiei de la Haga.
Ulterior se obţine paşaport pentru copil.
10) MONITORIZAREA POSTADOPŢIE
În cazul adopţiei internaţionale a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate, Oficiul are obligaţia să urmărească evoluţia acestuia şi a relaţiilor lui cu părintele sau părinţii săi adoptivi, cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autorităţii centrale competente sau al organizaţiei acreditate ori autorizate din statul primitor. În scopul îndeplinirii obligaţiei, Oficiul trebuie să solicite realizarea monitorizării postadopţie şi transmiterea de rapoarte trimestriale autorităţii centrale competente sau organizaţiei acreditate şi autorizate din statul primitor.
În cazul adopţiei internaţionale a unui copil cu reşedinţa obişnuită în străinătate de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în România, obligaţia monitorizării postadopţie revine direcţiei în a cărei rază administrativ-teritorială locuiesc adoptatorii. Durata perioadei de monitorizare postadopţie poate fi mai mare de 2 ani, dacă legea ţării de provenienţă a copilului o cere. Rapoartele întocmite în această perioadă se vor înainta Oficiului.
11) PRIORITATE ÎN ADOPŢIA INTERNAŢIONALĂ
Rudele până la gradul al patrulea (inclusiv) cu copilul, care au reşedinţa obişnuită în România au prioritate în raport cu rudele din străinătate.
Rudele până la gradul al patrulea (inclusiv) cu copilul, care au reşedinţa obişnuită în străinătate, au prioritate în raport cu alţi adoptatori/familii adoptatoare.
12)CÂT DUREAZĂ PROCESUL DE ADOPŢIE INTERNAŢIONALĂ
După ce dosarul complet al persoanei/familiei a fost transmis şi înregistrat în evidenţa noastră nu se poate anticipa perioada de timp ce va trece până la realizarea selecţiei şi începerii procesului de potrivire cu un copil eligibil pentru adopţia internaţională. (precizăm că această durată nu poate fi anticipată nici în cadrul procedurii de adopţie internă.)
13)ADOPŢIA INTERNAŢIONALĂ A UNEI PERSOANE MAJORE- În aceste situaţii nu se aplică prevederile Convenţiei de la Haga.
Potrivit art.455 din Codul Civil al României, “poate fi adoptată persoana care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, dacă a fost crescută în timpul minorităţii de către cel care doreşte să o adopte”.
Dovada că persoana majoră a fost crescută în timpul minorităţii de către cel care doreşte să o adopte se poate face în faţa instanţei judecătoreşti cu orice mijloace de probă admise de lege (martori, înscrisuri, etc.).
O altă condiţie de fond este prevăzută de art. 460 din Codul Civil conform căruia: “ Adoptatorul trebuie să fie cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul.
Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă dintre adoptat şi adoptator este mai mică decât 18 ani, dar nu mai puţin de 16 ani”.
Părţile la procesul de încuviinţare a adopţiei majorului sunt adoptatorul şi persoana majoră a cărei adopţie se solicită.
Părinţii biologici ai persoanei majore nu au calitatea de parte la acest proces şi nici nu este necesar consimţământul acestora la adopţia persoanei majore.
Referitor la recunoaşterea în străinătate a unei adopţii internaţionale a majorului încuviinţată în România, vor fi aplicabile prevederile legislaţiei străine.
