Cine poate adopta?
Pot adopta atât familiile (persoane căsătorite intre ele-soţ şi soţie) cât şi persoana singură (necăsătorită) care obţin atestatul de familie/persoană aptă să adopte.
Cine nu poate adopta?
Art. 459. din Codul Civil al Romaniei prevede că “ Persoanele care nu au capacitate deplină de exerciţiu, precum şi persoanele cu boli psihice şi handicap mintal nu pot adopta”.
(1) Persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de droguri nu poate adopta.
(2) Persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti nu poate adopta.
(3) Interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic, au handicap mintal sau se găsesc în una dintre situaţiile prevăzute la alin.
(1) şi (2). Cine are prioritate la adopţie?
Au prioritate la adopţia copilului:
a) rudele copilului până la gradul al patrulea inclusiv;
b) persoana/familia alături de care copilul s-a bucurat de viaţă de familie o perioadă de minim 6 luni;
c) persoanele/familiile care au adoptat fraţi ai copilului; În accepţiunea legii adopţiei prin noţiunea de „persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţă de familie” se înţelege- tutorele, asistentul maternal profesionist, persoana/familia de plasament sau, după caz, alte persoane care au convieţuit/convieţuiesc împreună cu copilul, dacă aceştia s-au implicat direct şi nemijlocit în ingrijirea şi educarea lui iar copilul a dezvoltat relaţii de ataşament faţă de ei;
PASUL 1
ÎNTOCMIREA DOSARULUI DE ATESTARE CA PERSOANĂ/FAMILIE ADOPTATOARE
Persoanele/familiile cu reşedinţa obişnuită în România care îşi exprimă intenţia de a adopta se pot adresa, pentru obţinerea informaţiilor referitoare la documentaţia necesară, demersurile şi durata procedurilor adopţiei interne, Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sau organismelor private autorizate conform legii. Documentele care însoţesc cererea privind evaluarea în vederea obţinerii atestatului sunt:
a) copie dupa buletinul/cartea de identitate, permisul de şedere pe termen lung/permisul de şedere permanentă sau după caz, cartea de rezidenţă permanentă;
b) declaraţie autentică pe proprie răspundere, cu privire la locuirea efectivă şi continuă pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de evaluare, neexistând absenţe temporare care cumulat depăşesc 3 luni;
c) copie legalizată dupa certificatul de naştere;
d)copie legalizată dupa certificatul de căsătorie/hotărâre de divorţ, daca este cazul;
e) copie dupa titlul de proprietate sau alt document care să ateste dreptul de folosinţă a locuinţei;
f) certificatul de cazier judiciar;
g) adeverinţe de venit sau alte documente care atestă veniturile solicitantului/solicitanţilor;
h) certificat/adeverinţă medicală eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate şi eventualele boli cronice, însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice;
i) minimum două caracterizări de la ultimul loc de muncă pentru fiecare solicitant;
j) declaraţia soţului care nu se asociază la cererea de adopţie cu indicarea expresă a motivelor neasocierii;
k) declaraţie autentică pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul/solicitanţii nu sunt decăzuţi din drepturile părinteşti precum şi referitor la faptul că nu au copil/copii în sistemul de protecţie specială;
l) certificatul de cazier judiciar al persoanelor cu care locuieşte solicitantul;
m) certificat/adeverinţă medicală eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate a celorlalte persoane cu care locuieşte solicitantul, cu menţionarea eventualelor boli cronice, însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice.
Documentele prevăzute la alin.(1) lit.f), h), k) şi m) se solicită şi pentru soţul adoptatorului, în situaţia în care acesta nu se asociază la cererea de adopţie. Pentru soluţionarea cererii de evaluare, pot fi solicitate orice alte documente şi informaţii considerate relevante. Urmeaza apoi procesul de evaluare sociala si psihologica care se realizeaza de catre specialistii directiei si dureaza maxim 120 de zile de la data inregistrarii cererii de evaluare.
PASUL 2
EVALUAREA ÎN VEDEREA OBŢINERII ATESTATULUI
Procesul de evaluare a adoptatorului/familiei adoptatoare cuprinde următoarele etape:
a) evaluarea socială, realizată de responsabilul de caz;
b) evaluarea psihologică, realizată de psihologul desemnat ca membru al echipei de evaluare;
c) pregătirea pentru asumarea în cunoştinţă de cauză a rolului de părinte, realizată de compartimentul de specialitate sau după caz de organismul privat autorizat
Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare reprezintă procesul prin care se realizează identificarea abilităţilor parentale, se analizează îndeplinirea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare, precum şi pregătirea acestora pentru asumarea, în cunoştinţă de cauză, a rolului de părinte. Pe tot parcursul procedurii de evaluare precum şi pe durata valabilităţii atestatului, adoptatorul/familia adoptatoare are obligaţia de a informa direcţia cu privire la eventualele schimbări intervenite în situaţia sa socio-psiho-medicală, anexând după caz acte doveditoare Procesul de evaluare se realizeaza prin întâlniri şi discuţii cu adoptatorul/familia adoptatoare, cu membrii familiei extinse a acestora, cu alte persoane care pot furniza informaţii relevante precum şi prin întâlniri în grup, în cadrul etapei de pregătire. Numărul minim al întâlnirilor necesare pentru evaluarea socială este de 6 întâlniri iar cel pentru evaluarea psihologică de 4 întâlniri, în funcţie de particularităţile fiecărui caz urmând a se aprecia cu privire la necesitatea realizării unor întâlniri suplimentare. În cadrul procesului de evaluare întâlnirile cu adoptatorul/familia adoptatoare se pot realiza atât la domiciliul acestora cât şi la sediul direcţiei, iar cu celelalte persoane care pot furniza informaţii relevante întâlnirile pot avea loc, după caz, la domiciliul membrilor familiei extinse, în comunitate sau la locurile de muncă ale adoptatorului/familiei adoptatoare. Pregătirea adoptatorului/familiei adoptatoare se desfăşoară pe parcursul a 3 sesiuni organizate la un interval de minim 5 zile. În cazul familiei adoptatoare, participarea ambilor soţi este obligatorie la toate sesiunile de pregătire, cu excepţia situaţiei în care unul dintre aceştia nu se asociază la cererea de adopţie. Sesiunile de pregătire sunt organizate la sediul direcţiei sau după caz, la sediul organismului privat autorizat, în săli de curs corespunzătoare, cu participarea a minim 3 familii/6 persoane şi maxim 8 familii/16 persoane. Calendarul sesiunilor de pregătire este stabilit de comun acord cu participanţii, durata minimă a fiecărei sesiuni fiind de 4 ore. Ulterior parcurgerii celor 3 etape ale procesului de evaluare, membrii echipei de evaluare întocmesc raportul final de evaluare a capacităţii de a adopta a adopatorului/familiei adoptatoare. Raportul final conţine sinteza informaţiilor psiho-sociale, concluziile echipei de evaluare, profilul copilului pentru care adoptatorul/familia adoptatoare poate îndeplini adecvat rolul de părinte şi recomandarea privind acordarea/neacordarea atestatului.
PASUL 3
ACORDAREA ATESTATULUI DE PERSOANĂ/FAMILIE ADOPTATOARE
Atestatul de persoană/familie adoptaoare se comunică adopatorului/familiei adoptatoare în termen de 5 zile lucrătoare de la aprobarea acestuia de către directorul direcţiei Atestatul eliberat de direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru o perioadă de un an. Valabilitatea acestui atestat se prelungeşte de drept până la încuviinţarea adopţiei, în situaţia în care a fost introdusă pe rolul instanţei judecătoreşti cererea de încredinţare în vederea adopţiei, precum şi în situaţia în care persoana/familia atestată are deja încredinţaţi, în vederea adopţiei, unul sau mai mulţi copii.
PASUL 4
PERIOADA DE AŞTEPTARE
Oficiul şi DGASPC organizează trimestrial întâlniri de consultare cu adoptatorii/familiile adoptatoare atestate care nu au fost incluşi/incluse în etapa de potrivire practică. Consultările au ca temă informarea persoanelor prevăzute la alin. (1) cu privire la prevederile legale care reglementează desfăşurarea potrivirii teoretice şi practice, precum şi clarificarea unor aspecte punctuale legate de realizarea concretă a acestor demersuri. Întâlnirile organizate de către DGASPC se realizează cu participarea angajaţilor din Compartimentul adopţii şi postadopţii şi, după caz, a altor persoane desemnate prin dispoziţie a directorului DGASPC. DGASPC poate invita la aceste consultări şi reprezentanţi ai Oficiului. Data şi locul desfăşurării acestor întâlniri se vor afişa pe site-ul DGASPC cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită pentru organizarea acestora. Pentru a facilita accesul adoptatorilor/familiilor adoptatoare la întâlnirile de consultări, conducerea instituţiilor organizatoare dispune desfăşurarea acestora după programul normal de lucru sau în zilele libere, cu respectarea legislaţiei muncii.
PASUL 5
POTRIVIREA DINTRE COPIL ŞI PERSOANA/FAMILIA ADOPTATOARE
După obţinerea atestatului, adoptatorul/familia este informat cu privire la copilul pentru care au fost selectaţi ca fiind cea mai potrivită persoană/familie, nevoile şi caracteristicile lui, prezentându-i-se şi fotografii recente ale copilului. Dacă adoptatorul/familia adoptatoare acceptă continuarea potrivirii practice, stabilesc împreună cu responsabilul de caz al acestora şi cu cel al copilului, de comun acord, data primei întâlniri cu copilul. Prima întâlnire are loc în mediul de viaţă al copilului, fără a i se aduce la cunoştinţă scopul acesteia. Copilul este asistat în mod obligatoriu de persoana sa de referinţă. În maxim 3 zile de la data primei întâlniri cu copilul, adoptatorul/familia adoptatoare îşi exprimă în scris opinia cu privire la continuarea procedurii de potrivire practică. În situaţia în care se decide continuarea procedurii de potrivire practică, se stabileste de comun acord cu adoptatorii programul şi modul de desfăşurare a următoarelor întâlniri, precum şi participanţii la întâlniri. Psihologul participă la cel puţin una dintre întâlnirile stabilite. Întâlnirile au drept scop realizarea treptată a acomodării cu adoptatorul/familia adoptatoare si pot fi realizate atât în mediul de viaţă al copilului, cât şi în afara acestuia. Numărul întâlnirilor necesare pentru constatarea compatibilităţii dintre copil şi adoptator/familia adoptatoare se stabileşte de către cei doi responsabili de caz, în funcţie de particularităţile şi evoluţia cazului. Numărul minim al întâlnirilor este de 4. La finalul potrivirii practice, responsabilul de caz al copilului şi cel al adoptatorului/familiei adoptatoare întocmesc raportul de potrivire.
PASUL 6
ÎNTOCMIREA DOCUMENTAŢIEI PENTRU SESIZAREA INSTANŢEI
Dacă se constată acomodarea copilului cu adoptatorul/familia adoptatoare, direcţia de la domiciliul copilului, prin intermediul compartimentului de specialitate, sesizează instanţa judecătorească pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei. La cererea de încredinţare în vederea adopţiei se anexează următoarele documente:
a) certificatul de naştere al copilului, în copie;
b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de medicul de familie în a cărui evidenţă se află;
c) hotărârea judecătorească irevocabilă privind deschiderea procedurii adopţiei interne;
d) lista prevăzută la art. 58 alin. (1), transmisă de Oficiu direcţiei în a cărei rază administrativ-teritorială este situat domiciliul copilului, pe baza căreia a fost selectat/selectată adoptatorul/familia adoptatoare;
e) raportul de potrivire, conţinând propunerea de sesizare a instanţei judecătoreşti pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei;
f) dispoziţia şi atestatul de adoptator/familie adoptatoare apt/aptă să adopte;
g) orice alte documente relevante în susţinerea cererii de încredinţare în vederea adopţiei.
PASUL 7
ÎNCREDINŢAREA ÎN VEDEREA ADOPŢIEI ÎNCREDINŢAREA COPILULUI ÎN VEDEREA ADOPŢIEI
(nu este necesară în cazurile: adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, adopţiei de către concubin-în cazul copilului deja adoptat, adopţiei persoanei majore şi nici în cazul adopţiei copilului de către tutore ori de către persoana la care a fost plasat, dacă a trecut o perioadă de cel puţin 2 ani de la instituirea tutelei/plasamentului). Este o etapă premergătoare încuviinţării adopţiei, durează minim 90 de zile, în care copilul se află la domiciliul adoptatorilor în îngrijirea acestora, iar reprezentanţii direcţiei efectuează vizite bilunare pentru a urmări evoluţia copilului încredinţat în vederea adopţiei şi a relaţiilor dintre acesta şi adoptator/familia adoptatoare. Prima vizită în acest scop având loc în prima săptămână de la mutarea efectivă a copilului la adoptator/familia adoptatoare. Specialiştii direcţiei sunt obligaţi să ofere sprijin adoptatorilor/familiilor adoptatoare, în vederea facilitării integrării copilului în noul mediu de viaţă. Suportul acordat adoptatorului/familiei adoptatoare poate consta în informarea şi consilierea acestora şi, după caz, a copilului, organizarea de cursuri pentru dezvoltarea capacităţilor parentale, organizarea de grupuri de suport pentru copii şi părinţi. Executarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a admis cererea de încredinţare în vederea adopţiei se face în baza unui certificat de grefă. Termenul pentru care s-a dispus încredinţarea se calculează de la data mutării efective a copilului la domiciliul adoptatorului/familiei adoptatoare. Mutarea copilului la adoptator/familia adoptatoare se evidenţiază într-un document întocmit în dublu exemplar şi semnat de către reprezentantul direcţiei şi de către adoptator/familia adoptatoare, datat şi înregistrat la direcţia în a cărei rază administrativ-teritorială a fost protejat
PASUL 8
ÎNTOCMIREA DOCUMENTAŢIEI PENTRU SESIZAREA INSTANŢEI
La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, direcţia întocmeşte un raport final, în care se evidenţiază modul în care copilul s-a adaptat noului mediu de viaţă şi daca evoluţia a fost favorabilă sesizeaza instanţa judecătorească pentru ÎNCUVIINŢAREA ADOPŢIEI. La cererea de încuviinţare a adopţiei se anexează următoarele documente: certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată; certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către direcţia de sănătate publică; atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare; hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare ân vederea adopţiei; certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în copie legalizată; certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată; cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare; certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris; documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimţământului părinţilor fireşti, în măsura în care nu s-a pronunţat anterior o hotărâre judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne a copilului. Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază persoana sau familia adoptatoare va avea obligaţia de a depune rapoartele finale până cel mai tarziu cu 5 zile înaintea termenului la care a fost citată pentru judecarea cauzei, precum şi, după caz, de a da instanţei judecătoreşti orice relaţii necesare pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei. Instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului.
PASUL 9
În termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat adopţia, direcţia care a participat la judecarea cererii de încuviinţare a adopţiei va înştiinţa în scris părintii fireşti despre aceasta şi autorităţile competente vor întocmi la solicitarea familiei noul certificat de naştere al copilului .
PASUL 10
MONITORIZAREA MONITORIZAREA POSTADOPŢIE
Durează o perioadă de cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei. Raţiunea monitorizării post adopţie este de a crea premisele unei integrări reuşite a copilului adoptat în noul său mediu familial, precum şi identificarea unor eventuale probleme de relaţionare, sprijinirea familiei, prevenirea unor eventuale crize familiale. Pe durata perioadei de monitorizare post-adopţie se asigură asistenţă de specialitate specifică problemei cu care se confruntă familia, sugestii de soluţionare a situaţiilor problematice şi încurajare. Monitorizarea postadopţie reprezintă etapa ulterioară încuviinţării adopţiei prin care se urmăreşte evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii adoptatori, în vederea integrării depline a copilului în familia adoptatoare şi identificării precoce a eventualelor dificultăţi ce pot să apară în această perioadă. În cazul adopţiei interne, monitorizarea postadopţie se realizează de către direcţia de la domiciliul copilului, care are obligaţia întocmirii unor rapoarte trimestriale, pe o perioadă de cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei. În perioada de monitorizare postadopţie, adoptatorii au obligaţia de a colabora cu direcţia pentru a înlesni realizarea rapoartelor trimestriale şi de a o informa cu privire la schimbarea domiciliului ori modificări intervenite în structura familiei. La încheierea perioadei de monitorizare postadopţie, direcţiile întocmesc un raport final de închidere a cazului, pe care au obligaţia să îl transmită Oficiului. În situaţia în care, ulterior încuviinţării adopţiei, prenumele copilului adoptat este schimbat pe cale administrativă, raportul va fi însoţit şi de copia actului care a stat la baza schimbării prenumelui. În situaţia în care adoptatorul/familia adoptatoare îşi stabileşte domiciliul/reşedinţa în raza administrativ-teritorială a altei direcţii decât cea care a iniţiat procedura de monitorizare, aceasta are obligaţia de a notifica direcţiei în a cărei rază administrativ teritorială se află noul domiciliu/noua reşedinţă a adoptatorului/familiei adoptatoare necesitatea preluării obligaţiei de monitorizare postadopţie. În situaţia în care adoptatorul/familia adoptatoare, împreună cu copilul adoptat, îşi stabilesc domiciliul/reşedinţa în altă ţară, direcţia de la domiciliul acestora realizează continuarea monitorizării postadopţie cu sprijinul Oficiului. în aceste cazuri, la solicitarea direcţiei, Oficiul facilitează obţinerea rapoartelor trimestriale prin contactarea serviciilor sociale competente publice sau private din statul în care adoptatorul/familia adoptatoare şi-a stabilit domiciliul/reşedinţa.
ALTE INFORMATII
Care sunt condiţiile adopţiei copilului de către tutorele său? Copilul să aibă statutul juridic de copil adoptabil- în situaţia copilului pentru care a fost instituită tutela, acţiunea de deschidere a procedurii adopţiei interne este promovată de către direcţia de la domiciliul copilului la solicitarea tutorelui, cu administrarea unui probatoriu din care să rezulte dacă acest demers răspunde interesului superior al copilului. Solicitarea tutorelui este instrumentată de compartimentul de specialitate, fiind desemnat pentru copil un responsabil de caz. Acesta identifică elemente necesare în măsură să susţină că adopţia răspunde interesului superior al copilului şi întocmeşte un raport care urmează a fi anexat cererii de deschidere a procedurii adopţiei interne. Tutorele trebuie să obţină atestatul de persoană/familie aptă să adopte (în cazul în care adoptă împreună cu soţul, respectiv soţia) şi trebuie să existe raportul favorabil vizând evoluţia relaţiilor dintre copil şi tutore, întocmit de către direcţie, care se depune la instanţa investită cu judecarea acţiunii privind incuviinţarea adoptiei interne a copilului de către tutorele său. Încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară dacă a trecut o perioadă de cel puţin 2 ani de la instituirea tutelei. Monitorizarea post adopţie nu se realizează în cazul adopţiei copilului de către tutorele său.. Cum se realizează adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv? Este întemeiată pe relaţiile ce se dezvoltă între copil şi soţul părintelui său (acesta din urmă comportîndu-se, în fapt, ca un părinte adevărat), pe afecţiunea reciprocă dintre aceştia, pe dorinţa de a i se conferi copilului un mediu securizant, fiind normal să se oficializeze prin adopţie o situaţie deja existentă-să dobândească valoare juridică o realitate socială, adică, un copil să se bucure de grija şi afecţiunea ambelor persoane-(a părintelui şi a soţului acestuia)-sub a căror protecţie şi îngrijire se află în fapt. Acest tip de adopţie este în acord cu dezvoltarea armonioasă a copilului şi cu garantarea dreptului său la o familie.
Condiţii privind admisibilitatea cererii de încuviinţare a adopţiei copilului de către soţul părintelui său: -existenţa consimţământului la adopţie al părinţilor biologici (indifierent dacă sunt căsătoriţi sau dacă copilul provine din căsătorie sau din afara căsătoriei); se aplică şi aici dispoziţiile privind situaţiile legale când este suficient consimţământul unui singur părinte, precum şi cele referitoare la refuzul abuziv de a consimţi;
-existenţa raportului de consiliere a părinţilor biologici în vederea exprimării consimţământului la adopţie, întocmit de direcţie, document care însoţeşte cererea de încuviinţare a adopţiei;
-adoptatorul să aibă calitatea de soţ al unuia dintre părinţii biologici ai copilului;
– pentru adopţia copilului născut în afara căsătoriei, de către soţia tatălui său, filiaţia trebuie să fie confirmată prin rezultatul expertizei realizată prin metoda serologică ADN, costurile fiind suportate de familia adoptivă.
Cum poate fi adoptată o persoană majoră?
Adoptatorul se adresează în mod direct la tribunal cu acţiune privind încuviinţarea adopţiei persoanei majore. Potrivit art.455 din Codul Civil al Romaniei, “poate fi adoptată persoana care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, dacă a fost crescută în timpul minorităţii de către cel care doreşte să o adopte”. Dovada că persoana majoră a fost crescută în timpul minorităţii de către cel care doreşte să o adopte se poate face în faţa instanţei judecătoreşti cu orice mijloace de probă admis de lege (martori, înscrisuri, etc.). O altă condiţie de fond este prevăzută de art. 460 din Codul Civil conform căruia:
“(1) Adoptatorul trebuie să fie cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul.
(2) Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă dintre adoptat şi adoptator este mai mică decât 18 ani, dar nu mai puţin de 16 ani”. Părţile la procesul de încuviinţare a adopţiei majorului sunt adoptatorul şi persoana majoră a cărei adopţie se solicită. Părinţii biologici ai persoanei majore nu au calitatea de parte la acest proces şi nici nu este necesar consimţământul acestora la adopţia persoanei majore. Este posibilă adopţia succesivă? (Încuviinţarea unei noi adopţii în cazul unui copil adoptat)
Copilul poate fi adoptat succesiv, în următoarele situaţii:
1) Când adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat. În acest caz, adopţia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii.
2) Adopţia anterioară a încetat- adopţia poate înceta prin desfacere sau ca urmare a declarării nulităţii sale; în ambele situaţii trebuie să existe o hotărâre judecătorească privind desfacerea, sau, după caz, declararea nulităţii.
3) Când noul adoptator are calitatea de soţ al părintelui copilului (deja adoptat) 4) Când noul adoptator are calitatea de concubin al părintelui copilului (deja adoptat) şi sunt întrunite următoarele condiţii: – copilul să fi fost adoptat de către o persoană singură (necasatorită); – părintele copilului deja adoptat sa fie necăsătorit la momentul la care se instrumenteaza cererea de adoptie formulată de către concubinul său – părintele copilului deja adoptat să se afle intr-o relatie stabilă şi să convieţuiască cu o persoană de sex opus, necăsătorită (concubin/noul adoptator) – noul adoptator să nu fie rudă până la gradul al IV-lea cu părintele copilului deja adoptat- – noul adoptator să fi participat direct si nemijlocit la creşterea şi îngrijirea copilului, pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani. La acţiunea privind încuviinţarea adopţiei se va anexa şi actul notarial autentic al părintelui copilului prin care declara că noul adoptator a participat direct şi nemijlocit la creşterea şi îngrijirea copilului, pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani. Condiţia vizând existenţa relaţiei stabile şi a convieţuirii se verifică de către instanţa judecatorească investită cu judecarea cererii privind încuviinţarea adopţiei, şi poate fi dovedită cu orice mijloc de proba”. Dispoziţiile legale privitoare la adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, precum si cele privitoare la nume, domiciliu, drepturile şi obligaţiile dintre părinţi şi copii, exercitarea autoritatii parintesti, drepturile succesorale, actele de identitate, aplicabile pentru copilul născut în afara căsătoriei cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi se aplică prin asemănare. Raţiunea reglementării constă în necesitatea de a proteja copilul în sensul de a avea posibilitatea legală să fie ocrotit de doi părinţi chiar dacă aceştia nu sunt căsătoriţi între ei. (pe cale de consecinţă dreptul a stabili legături de filiaţie şi respectiv de rudenie atât pe linie maternă cât şi pe linie paternă). Prin această reglementare se asigură egalitatea de tratament juridic în raport cu copilul născut în afara căsătoriei, cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi.
Este adopţia între fraţi permisă?
Legiuitorul român a stabilit în art.457 din Codul Civil al Romaniei că “adopţia între fraţi, indiferent de sex, este interzisă”. PROCEDURA ADOPŢIEI INTERNAŢIONALE Procedura de adopţie internaţională a unui copil cu reşedinţa obişnuită în România se derulează în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale.
1) CINE POATE ADOPTA INTERNAŢIONAL UNUL SAU MAI MULŢI COPII DIN ROMÂNIA? Potrivit art.45 din Legea nr.273/2004 cu modificările şi completările ulterioare, republicată, precum şi cu modificările aduse prin Legea nr.233/2011 -act normativ care a intrat în vigoare la data de 7 aprilie 2012 adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate poate fi încuviinţată numai în următoarele situaţii:
a) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne;
b) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român;
c) adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului a cărui adopţie se solicită. Faţă de aceste conditii impuse de legea română, in mod particular legislaţia din Italia (care se aplică persoanelor cu reşedinţa obisnuită în Italia care doresc să adopte din România) impune si condiţia ca solicitantul să fie casatorit-pot adopta numai familiile (soţ si soţie), nu şi persoanele necăsătorite, iar legislaţia din SUA(care se aplică persoanelor cu reşedinţa obişnuită în SUA care doresc să adopte din România) impune şi condiţia ca solicitantul sau cel puţin unul dintre soţi famili (in cazul familiilor) sa aibă şi cetăţenia americană.
2) COSTURILE IMPUSE DE LEGEA ROMÂNĂ
Potrivit legii române nu sunt prevăzute niciun fel de taxe pentru a urma procedura de adopţie internaţională şi nici pentru cea internă.
3) VÂRSTA COPIILOR CE POT FI ADOPTAŢI INTERNAŢIONAL
Pentru respectarea principiului subsidiarităţii adopţiei internaţionale în raport cu cea internă, în demersurile de adopţie au prioritate persoanele/familiile cu reşedinţă obişnuită în România, motiv pentru care vârsta copiilor care vor fi eligibili pentru adopţia internaţională va fi de cel puţin 3 ani.
4) CONDIŢIE DE FOND IMPUSĂ DE LEGEA ROMÂNĂ
Înainte de încuviinţarea adopţiei internaţionale de către instanţa judecătorească, adoptatorul/adoptatorii au obligaţia de a se deplasa şi de a locui efectiv pe teritoriul României pentru o perioadă de minim 30 de zile, în scopul relaţionării cu copilul pe care urmează să îl adopte. Relaţionarea copilului cu adoptatorul/ familia adoptatoare se realizează în sectorul/judetul de domiciliu al copilului, prin vizite şi întalniri atât la locuinţa copilului, în spaţii de joacă şi recreere precum şi în alte locaţii stabilite de responsabilul de caz, care să permită acomodarea şi interacţiunea dintre aceştia. Numărul întâlnirilor dintre copil şi adoptatori este minim 8, dintre care cel putin 4 se vor desfăşura în prezenţa responsabilului de caz şi/sau psihologului.
5) LISTA DOCUMENTELOR NECESARE PT. ADOPŢIA INTERNAŢIONALĂ
La cererea de adopţie internaţională se anexează:
a) documentele care fac dovada identităţii şi cetăţeniei solicitantului, respectiv carte de identitate/buletin de identitate sau paşaport precum şi, după caz, certificat de cetăţenie;
b) declaraţie autentificată pe proprie răspundere, că nu sunt decăzuţi din drepturile părinteşti precum şi că nu au copil/copii in sistemul de protecţie;
c) actul de căsătorie şi acte de naştere în copie legalizată;
d) acte doveditoare privind gradul de rudenie cu copilul, daca este cazul;
e) caziere judiciare ale persoanelor care doresc să adopte şi dupa caz a soţului care nu se asociază la cererea de adopţie;
f) raport medical întocmit separat pentru fiecare adoptator conţinând rezultatul evaluării psihiatrice şi, după caz, raportul medical privind bolile psihice ale soţului care nu se asociază la cererea de adopţie;
g) raport care conţine informaţii cu privire la identitatea persoanelor care doresc să adopte, capacitatea şi aptitudinea lor de a adopta, situaţia lor personală, familială, materială şi medicală, mediul social, motivele care îi determină să adopte un copil din România;
h) documentul eliberat de autoritatea straină competentă care atestă că persoana/familia este aptă să adopte ;
i) documentul eliberat de autoritatea straină competentă din statul primitor care garantează că adoptatul poate intra şi locui permanent în statul primitor ;
j) documentul eliberat de autoritatea straină competentă sau organizaţia straină acreditată care atestă existenţa serviciilor postadopţie;
k) documentul eliberat de autoritatea straină competentă sau organizaţia straină acreditată din care să rezulte că se va asigura monitorizarea evoluţiei copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi parinţii săi adoptivi, pentru o perioadă de minim 2 ani de la incuviinţarea adopţiei prin transmiterea de rapoarte trimestriale;
l) documentul eliberat de autoritatea straină competentă sau organizaţia straină acreditată care atestă că adoptatul are faţă de adoptator şi rudele acestuia aceeaşi situaţie legală ca şi aceea a unui copil biologic al adoptatorului, respectiv, recunoaşterea adoptţiei cu efecte depline în statul primitor;
m) documentul eliberat de autoritatea straină competentă sau organizaţia straină acreditată care să evidenţieze că adoptatorii au beneficiat, în statul primitor, de consiliere necesară în vederea adopţiei. Din cuprinsul documentelor eliberate de autoritaţile străine competente, anexate la cererea de adopţie, trebuie să rezulte expres numarul de copii, vârsta, după caz sexul şi eventualele nevoi speciale ale copilului la care adoptatorul/familia adoptatoare poate răspunde. Documentele vor fi transmise în original sau copie legalizată însoţite de traducerea legalizată în limba română. Toată documentaţia se transmite şi în fotocopie.
6) TRANSMITEREA DOCUMENTELOR CĂTRE INSTITUŢIA NOASTRĂ
Cererea de adopţie internaţională însoţită de documentele mai sus menţionate NU se comunică instituţiei noastre în mod direct de către potenţialii adoptatori sau de alte persoane mandatate ci, DE CĂTRE AUTORITATEA CENTRALĂ CU ATRIBUŢII ÎN MATERIA ADOPŢIEI INTERNAŢIONALE DIN STATUL DE PRIMIRE-(respectiv din statul în care solicitantul are reşedinţa obişnuită) sau prin intermediul organismelor private acreditate în statul străin (de primire) şi autorizate de Oficiul Român pentru Adopţii. Cu privire la ISRAEL, cererea de adopţie internaţională şi documentaţia se transmit la instituţia noastră prin intermediul organizaţiilor acreditate în statul de primire şi autorizate conform legii române (HG nr.1441/2004 cu privire la autorizarea organizaţiilor private străine de a desfaşura activităţi în domeniul adopţiei internaţionale).
7) CUM SE DEMAREAZĂ PROCEDURA DE ADOPŢIE INTERNAŢIONALĂ
Persoana/familia (care indeplineşte condiţiile impuse de legea română-art.45 Legea nr.233/2012 şi, în cazul celor din Italia şi SUA, condiţiile impuse de legislaţia acestor state) cu reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat străin, semnatar al Convenţiei de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale urmează să se adreseze la autoritatea centrală cu atribuţii în materia adopţiei internaţionale din statul în care are reşedinţa obişnuită, pentru a obţine informaţii vizând derularea în concret a procedurii de adopţie internaţională şi apoi la serviciile sociale străine competente pentru realizarea demersurilor de evaluare în scopul obţinerii atestatului de persoană/familie aptă să adopte. Lista autorităţilor centrale cu atribuţii în materia adopţiei internaţionale poate fi consultată pe site-ul Convenţiei de la Haga www.hcch.net). În cazul celor cu reşedinţa obişnuită în SUA la o organizaţie acreditată (lista organizaţiilor acreditate poate fi consultată pe site-ul Convenţiei de la Haga www.hcch.net).
8) CUM SE SELECTEAZĂ ŞI CUM SE REALIZEAZĂ POTRIVIREA CU PERSOANA/ FAMILIA ADOPTATOARE
Procesul de selecţie are loc în urma analizei documentaţiei persoanei/familiei adoptatoare în raport cu nevoile copiilor eligibili pentru adopţia internaţională. În cadrul acestui proces de selecţie, Oficiul transmite autorităţii centrale un raport cuprinzând informaţii asupra copilului, în care să fie evidenţiat istoricul personal şi medical, nivelul de dezvoltare a acestuia, particularităţile şi, după caz, nevoile speciale precum şi potenţialul de recuperare al copilului însoţit de traducerea autorizată într-o limbă de circulaţie internaţională. Raportul se transmite însoţit de informaţii referitoare la statutul de copil adoptabil precum şi de fotografii recente ale acestuia. Odată cu transmiterea raportului, autoritatea centrală este notificată cu privire la adoptatorul/familia adoptatoare selectată. Totodată este solicitat acordul adoptatorului/familiei adoptatoare referitor la selecţia realizată, precum şi acordul autorităţii centrale pentru continuarea procedurii de adopţie. Apoi autoritatea centrala straina il contacteaza pe adoptator, ii prezinta raportul si fotografiile si ii solicita acordul referitor la selecţia realizată si il comunica instituiei noastre. Daca este dat acest acord, urmeaza deplasarea in Romania pentru a locui 30 de zile, perioada in care adoptatorul /familia adoptatoare relationeaza cu copilul, in conditiile expuse la pct.4. La incheierea acestei perioade, daca evolutia relatiilor dintre ei este favorabila, se sesizeaza instanta judecatoreasca romana pt incuviintarea adoptiei.
9) ÎNCUVIINŢAREA ADOPŢIEI INTERNAŢIONALE
Adopţia se finalizează în România, instanţa judecatorească română încuviinţează adopţia, apoi se emite un nou certificat de naştere pentru copil (în care adoptatorii vor fi trecuţi la rubrica “părinţi” ai copilul); apoi se emite paşaport pentru copil. După rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei, părintele adoptator/familia adoptatoare trebuie să solicite instituţiei noastre CERTIFICATUL DE CONFORMITATE CU CONVENŢIA DE LA HAGA-document în baza căruia adopţia e recunoscută automat în toate statele semnatare ale Conventiei de la Haga. Ulterior se obţine paşaport pentru copil.
10) MONITORIZAREA POSTADOPŢIE
În cazul adopţiei internaţionale a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate, Oficiul are obligaţia să urmărească evoluţia acestuia şi a relaţiilor lui cu părintele sau părinţii săi adoptivi, cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autorităţii centrale competente sau al organizaţiei acreditate ori autorizate din statul primitor. În scopul îndeplinirii obligaţiei, Oficiul trebuie să solicite realizarea monitorizării postadopţie şi transmiterea de rapoarte trimestriale autorităţii centrale competente sau organizaţiei acreditate şi autorizate din statul primitor. În cazul adopţiei internaţionale a unui copil cu reşedinţa obişnuită în străinătate de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în România, obligaţia monitorizării postadopţie revine direcţiei în a cărei rază administrativ-teritorială locuiesc adoptatorii. Durata perioadei de monitorizare postadopţie poate fi mai mare de 2 ani, dacă legea ţării de provenienţă a copilului o cere. Rapoartele întocmite în această perioadă se vor înainta Oficiului.
11) PRIORITATE ÎN ADOPŢIA INTERNAŢIONALĂ
Rudele până la gradul al patrulea (inclusiv) cu copilul, care au reşedinţa obişnuită în România au prioritate în raport cu rudele din străinătate. Rudele până la gradul al patrulea (inclusiv) cu copilul, care au reşedinţa obişnuită în străinătate, au prioritate în raport cu alţi adoptatori/familii adoptatoare.
12) CÂT DUREAZĂ PROCESUL DE ADOPŢIE INTERNAŢIONALĂ
După ce dosarul complet al persoanei/familiei a fost transmis şi înregistrat în evidenţa noastră nu se poate anticipa perioada de timp ce va trece până la realizarea selecţiei şi începerii procesului de potrivire cu un copil eligibil pentru adopţia internaţională. (precizăm că această durată nu poate fi anticipată nici în cadrul procedurii de adopţie internă.)
13) ADOPŢIA INTERNAŢIONALĂ A UNEI PERSOANE MAJORE
În aceste situaţii nu se aplică prevederile Convenţiei de la Haga. Potrivit art.455 din Codul Civil al României, “poate fi adoptată persoana care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, dacă a fost crescută în timpul minorităţii de către cel care doreşte să o adopte”. Dovada că persoana majoră a fost crescută în timpul minorităţii de către cel care doreşte să o adopte se poate face în faţa instanţei judecătoreşti cu orice mijloace de probă admise de lege (martori, înscrisuri, etc.). O altă condiţie de fond este prevăzută de art. 460 din Codul Civil conform căruia: “ Adoptatorul trebuie să fie cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul. Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă dintre adoptat şi adoptator este mai mică decât 18 ani, dar nu mai puţin de 16 ani”. Părţile la procesul de încuviinţare a adopţiei majorului sunt adoptatorul şi persoana majoră a cărei adopţie se solicită. Părinţii biologici ai persoanei majore nu au calitatea de parte la acest proces şi nici nu este necesar consimţământul acestora la adopţia persoanei majore. Referitor la recunoaşterea în străinătate a unei adopţii internaţionale a majorului încuviinţată în România, vor fi aplicabile prevederile legislaţiei străine.
